Lazuri

    N-am mai trecut prin Lazuri de aproape 25 de ani. Scrisurile regretatului Iosif Țiproc au mai răscolit câte un moment sau altul dinspre comunitatea ce se află la doar 7,5 km de municipiul nostru. Nici lucrările literar istorice ale autorilor Gheorghe Lazin (Grup de cuptoare pentru ceramică aparținând dacilor liberi descoperit în localitatea Lazuri), Traian Vedinaș (Sistemul culturii țărănești), Liviu Manta (Cultura Gáva în Câmpia Someșului) sau Ciprian Fabian (O așezare românească din sec. IX) nu m-au determinat să-mi deplasez kilogramele atât de aproape. Să-mi fie rușine!

   Date tehnice

    Comuna Lazuri se află la aproape 48 de grade latitudine nordică și 23 de grade longitudine estică. Este compusă din șase sate (Lazuri, Bercu, Nisipeni, Noroieni, Peleș și Pelișor) având reședința în Lazuri (Lázári în limba maghiară sau Neuschlag) în germană. Chiar dacă populația de etnie germană este insignifiantă ca număr este interesant că traducerea denumirii localității ar fi „Suflet nou”. Suprafața totală a comunei este de 70,72 kmp ceea ce ar fi, condensat vorbind, un pătrat cu latura de 8,5 km sau un cerc cu diametrul de 9,5 km.

   Comuna Lazuri se află la o altitudine de 122 m și este străbătută de râul Șar (noroi într-o traducere aproximativă din limba maghiară), râu ale cărui propietăți ar fi indicate pentru vindecarea anumitor boli de plămâni. Recensământul din 2011 (ultimul cu rezultate oficiale) a numărat 5.562 de locuitori. Cel din 2020 (neoficializat încă) ne spune că trăiesc 6.283 de suflete în comună, dar primarul comunei, Antal-Elek Beres ne asigură că astăzi sunt peste 7.000 de locuitori, ceea ce înseamnă o densitate de circa 100 de locuitori pe metru pătrat. Dacă excludem cei 62,3 kmp de extravilan declarat ne rezultă o aglomerație rurală de peste 800 de locuitori pe kmp ceea ce ar fi aproape imposibil (0,8 locuitori/mp). Explicația este simplă: s-a construit foarte mult în ultimul timp pe terenuri considerate extravilan atunci când au fost făcute măsurătorile.

   Repartiția pe etnii, conform recensământului oficial este: maghiari 75%, români 16%, țigani 4,3%, etnie necunoscută 4,5% (tot țigani ne lasă domnul Beres să înțelegem), restul de 0,2% fiind de alte etnii. Din punct de vedere confesional populația comunei se împarte în reformați - 33%, romano-catolici 29%, greco-catolici 23%, ortodocși 9%, alte religii creștine 1%, restul (circa 5%) sunt de rituri nedeclarate sau fără de Dumnezeu.

    Cea mai lungă graniță comuna o are cu Ungaria, fiind vecină și cu Ucraina pentru o mică porțiune. În afara Municipiului Satu Mare, comuna Lazuri mai are ca vecini comunele Porumbești, Micula, Botiz și Dorolț.

   În 20 octombrie 2020, la alegeri, cetățenii comunei au ales primar pe fostul viceprimar Antal-Elek Bereș. Ajutat de cei 15 coechipieri din echipă (consilieri locali distribuiți astfel: 13 UDMR, unul PSD și unul PCM) actualul primar a luat hățurile în mâini și în cele ce urmează am să vă descriu ce a realizat.

    Prefață

   Priveam prin parbrizul mașinii de serviciu cum, imediat după ce lăsăm în spate ultimele case de pe Barițiu, direcția NNE se schimbă cu NNV, adică tocmai cotim pe DJ 194 către Lazuri. Chiar acolo, după acea curbă spre stânga, mi-am petrecut primul revelion în localitatea în care m-am născut, în Satu Mare adică. Era între anii 1983 și 1984 când acolo, pe niște cuptoare imense și între multe ulcele dispuse pe rafturi am chefuit o noapte de neuitat cu un grup de tineri sătmăreni dintre care îi mai țin minte doar pe frate-meu Marcel, pictorul Darida și câteva fete (actuala cumnată, Angi, Oliv...)...

   Gândurile mi-au fost curmate de vocea lui Robi, cameramanul și autorul fotografiilor peisaj.

   - Am ajuns.

   Clădirea Primăriei pare nouă dar am înțeles că a fost doar reabilitată și extinsă. Urc la primul etaj și o doamnă amabilă mă direcționează către biroul primarului. Biroul de lucru, nu cel oficial de primire a oaspeților. În spatele unui maldăr de hârtii pline de texte și însemnări, împrăștiate pe aproape toată suprafața biroului o mină preocupată studia atent fiecare A4, pe unele așternând câteva cuvinte, pe altele semnându-le.

   După un timp ridică privirea spre mine, își cere scuze, îmi studiază reacția, după care mă invită în biroul oficial în care se desfășoară și ședințele de consiliu local. Mi-am dat seama după numărul și dispunerea scaunelor. Între cele două birouri mi-am aruncat privirea pe pereții culoarelor împânziți cu hărți, texte și diagrame. Ba, parcă am văzut și vreo două diplome. N-am avut timp să le studiez. Doar despre hărți mi-am dat seama că reprezintă România, județul Satu Mare și cele șase sate ale comunei.

Realizări, dezvoltări, proiecte

   Discuția a pornit relativ greoi, studiindu-ne fiecare. Eu încercând să mă apropii de modul lui de a gândi, iar el dorind să pătrundă scopul pentru care îl caută presa. O fi de bine? O fi de rău? După un timp, pe nesimțite, lăsăm la o parte grijile și ne afundăm într-o serie de discuții aplicate asupra vieții lui de primar, despre istoria comunei Lazuri, despre ce a fost bine și ce nu s-a reușit în trecutul recent (comunism și postrevoluție), despre motive și ambiții pentru care a luat taurul de coarne (am uitat expresia pe care mi-a tradus-o din limba maghiară, dar asta ar fi sinteza), despre cei aproape trei ani de administrație din funcția de primar, despre ce se va face până la îndeplinirea mandatului și despre ce ar mai trebui făcut.

   Cei ce vor urmări în seara aceasta (vineri, 2 iunie) de la ora 21 emisiunea „Incursiune în cotidian” sau una din reluările ei de-a lungul săptămânii viitoare, vor fi mai în temă cu esența discuțiilor purtate cu Antal-Elek Bereș. Vor afla amănunte despre ce s-a făcut pentru implementarea educației tinerilor (creșe, grădinițe, școli I-VIII, case de cultură, terenuri de sport, parcuri și alte zone de recreere...), care au fost preocupările pentru asigurarea unei sănătăți trainice locuitorilor comunei, despre slaba implicare de până acum a investitorilor din diferite sectoare de activitate și ce măsuri au fost luate pentru a înlătura această deficiență, despre politică, despre biserică, despre agricultură...

   Aici în schimb, în următoarele rânduri, am să încerc să exprim cam tot ceea ce mi-a spus atunci când camera colegului meu Robi Marcus nu înregistra.

Antal-Elek Beres

  Un tip direct. Își însoțește explicațiile cu gesturi scurte dar expresive în timp ce privirea lui te sfredelește încercând să-și dea seama cât pricepi din ceea ce spune. Asta poate și pentru că nu stăpânește la perfecție limba română, dar ceea ce spune are coerență și înțeles.

   Mulțumit de realizările sale profesionale și mai ales mândru de cum s-a realizat familia sa în timp, s-a gândit că ar putea face ceva și pentru vecinul din stânga, cel din dreapta, poate chiar și pentru cel de vizavi... Cu timpul gândul său bonom s-a extins spre toată comunitatea și așa a chibzuit să candideze pentru postul de primar. N-ar fi avut șanse de reușită fără un sprijin politic și atunci s-a înscris în cea mai reprezentativă organizație politică din comună, UDMR.

   Nu bine a fost ales că și-a și suflecat mânecile și s-a apucat de treabă. Munca lui de până atunci a fost cea de mecanic. Mecanic auto. După ce a primit votul concetățenilor a învățat vrând-nevrând să fie și constructor, și contabil, și agricultor, și administrator, și pompier, și felcer, și educator, și IT-ist și câte și mai câte.

    Părerea lui despre un om aflat în slujba comunității este că după două, maxim trei mandate, ar trebui să se gândească bine dacă mai continuă, dacă mai are același aplomb pentru a-și ajuta semenii, dacă nu cumva se blazează. Ar putea chiar întârzia dezvoltarea obștii. Venind de la el această idee pare să întărească spusele celor ce cred că uzura mecanică a celor care lucrează direct cu oamenii este mai intensă și uneori duce și la o uzură morală. Periculoasă alternativă.

   Conacul din Nisipeni

    La un moment dat mi-a pomenit de un proiect de-al lui la care ține. Este vorba de restaurarea unui conac vechi de peste un secol și jumătate aflat în satul Nisipeni. Odată restaurat acesta ar putea fi nu numai un punct de atracție turistică ci și un cuib de cultură pentru tineretul din comună și chiar din comunele alăturate.

    Includerea lui într-un circuit turistic sau, ținând cont de specificul zonei (pădure, lacuri, mlaștini), într-un câmp muzeal pentru faună și floră locală, ar putea face ca lumea să devină nu numai mai cultă ci și mai  prietenoasă și ospitalieră. Îmi povestește cu patimă cum a angajat deja o firmă care să se ocupe de restaurare (clădire, fresce, grădină și biserica din apropiere).

    Conacul a aparținut familiei Miklos Kovacs, dar le-a fost confiscat de comuniști care au instalat în el o casă de copii. De douăzeci de ani acesta este doar o ruină. Familia Kovacs a renunțat în baza unor alte avantaje să-l reprimească de la stat așa că, cică din lipsă de fonduri, edilii de până acum l-au lăsat în paragină.

   Învățământul 

   Una din ideile de căpătâi ale lui Bereș este că tinerii trebuie să învețe. Să învețe nu numai pentru că trebuie, ci și să le placă să învețe, să cunoască. Pentru a atrage preșcolarii și școlarii în sediile de învățământ este necesar ca acestea să fie curate, cu aspect plăcut, adecvat mobilate și cu grupuri sanitare la nivelul secolului al XXI-lea.

    Și personalul, cadrele didactice trebuie să fie bine pregătite, suficiente pentru a acoperi cele patru structuri școlare grupate (creșă, grădiniță, școală) din cele patru sate în care s-a reușit reabilitarea și modernizarea clădirilor, cu design plăcut și mobilier nou. După spusele primarului și celelalte două sate vor avea în scurt timp grupuri școlare proprii. Contează însă și numărul de copii existent în satele respective (Peleș și Pelișor).

   Aș adăuga la acest capitol și viitorul complex sportiv (teren de fotbal, sală de sport multifuncțională cu 180 de locuri și alte terenuri în aer liber). Deja s-a trecut la construcția lui, fundația pentru sala de sport fiind în curs de definitivare.

   Speranța lui este ca tinerii care după opt clase părăsesc satul pentru studii (liceu, facultate...) să se întoarcă cu drag peste ani acasă, în comuna lor, pentru a-și întemeia familii care să consolideze osatura unei comunități puternice în acest colț de țară.

   Canalizare 

   La data la care a preluat frâiele comunei aducția apei potabile la fiecare din cele 1705 case ale comunei era încheiată. Astăzi numărul de case este mult mai mare și se va mări exponențial în continuare așa încât este o nevoie imperioasă de un sistem de canalizare bine pus la punct. Sau obținut fonduri în acest sens și s-a pornit la treabă. Se pare că și sistemul de canalizare ca și complexul sportiv despre care vă vorbeam vor fi date în funcțiune la capacitate maximă până la sfârșitul mandatului acesta (octombrie-noiembrie 2024) sau cel mai târziu până în 31 decembrie 2024.

   - Ce comună ar fi aia, spune domn primar, în care la școală ai grup sanitar modern iar acasă te ușurezi în fundul curții?

    Interesant, îndrăzneț și inteligent modul în care Antal Elek Beres obține banii necesari pentru toate ideile pe care le implementează în comuna Lazuri: „să vină de oriunde; din Europa, de la Guvern, de la Parlament, de la investitori, de la cetățeni... de oriunde, numai legali să fie!”

  Religii

     Atunci când vorbește despre biserici se simte un respect aparte. Indiferent dacă vorbește despre reformați, catolici, greco-catolici sau celelalte confesiuni care sunt răspândite în cele șase sate plutește un sentiment evlavios în aerul respirabil. Dar echidistant. Nici nu mi-am dat seama din care din cele trei culte de mai sus face parte.

   Are o mulțumire de sine care răzbate din fiecare por al său atunci când povestește cum a reușit să-i strângă la aceeași masă pe toți cei 17 reprezentanți ai bisericilor din cele șase sate ale comunei. Nu numai că i-a adunat la un loc, dar i-a și determinat să vorbească aceeași limbă: cea a civilizației și a respectului reciproc. Este o realizare pe care nu mulți primari au reușit-o chiar dacă au mai puțini popi sau biserici.

    În loc de încheiere am rămas cu o grămadă de subiecte neabordate. Subiecte precum digitalizarea, tradițiile, fiii satului, parțial turismul și sănătatea (trei medici de familie asigură vigoarea și vitalitatea cetățenilor) sau despre Sándor Petőfi. Ne-am promis unul altuia că ne revedem prin septembrie să mai povestim.

	Opriți războiul!