In general, atunci cand artistii culeg aplauze dupa ultimul act, publicul se scoala in picioare cu respect atunci cand injugatii la leuca Thaliei merita. Se scoala in picioare si prin freamatul palmelor promit ca vor fi prezenti la urmatorul rol al acestora. Aseara la Basel pe trasaturile lusitanilor se citea frustrare. Asta pentru ca scolari lui Scolari, cum ma exprimam acum patru ani la precedentele europene, nu au luat totusi nota de trecere. Au jucat frumos, dar nu suficient de sanatos pentru un joc cu Germania. E prea solida pentru a o trata cu infatuare. Dictonul "minte sanatoasa in corp sanatos" nu a fost degeaba scornit si se pare ca nu are traducere in portugheza. Nu ma intrebati ce a facut arbitrul ca nu va raspund. Nu vreau. Daca mi-ar citi gandurile nu ar fi prea mandru de el. Ma intrebam de ce nu apar arbitri romani in ultimii douazeci de ani la turnee finale. Pai de asta! La ai nostri nu iti dai seama cand esti furat pentru ca stiu "meserie" nu ca supercalifragilisticii astia. Mi-au ramas doar rusii.
Spahii si partizani
Tare curios sunt sa vad deznodamantul partidei din seara aceasta. Nu de alta, dar fata de turci am o retinere ancestrala, iar fata de croati o temere puberala. Daca ma intrebati cu ce rezultat cred ca se va incheia partida va raspund 3-1 pentru croati, dar nu ma intrebati de ce ca nu am argumente nici logice, nici sentimentale. Probabil cele doua emotii de care va spuneam: retinere si teama.
Am avut trei tenismeni romani inscrisi in calificarile de la Wimbledon. Doua fete si un baiat. Nu le mai pronunt numele pentru ca nici unul nu a reusit calificarea. Sa-i urmarim pe cei de pe tabloul principal, dar tare mi-i ca pana la finalul "Euro 2008" nu mai avem decat juniori in concurs. Sau, cine stie? Sorana Carstea!? Joi a pierdut in sferturi la 's-Hertogenbosch (nu va mirati, aceasta este ortografierea corecta a localitatii olandeze) in fata Dementievei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu