Normal ca dupa finala ne reintalnim pentru a mi se demonstra ca toata teoria mea din acest articol este un simplu mod de a face conversatie atunci cand nimic nu ai a spune. Sa riscam si sa ne manifestam. Numai ca pentru a preintampina eventualele critici acide am s-o balmajesc de asa natura incat orice mi-ati spune, sa am o portita de scapare. Am sa gandesc despre meciul din aceasta seara din doua perspective. Una s-ar referi la ceea ce as vrea sa se intample si alta se refera la ceea ce mi-e teama ca se va intampla.
As dori ca jocul sa fie deschis, vioi cu faze la ambele porti, astfel ca in primele minute sa se deschida scorul cu o lovitura de cap bine plasata printr-o detenta impresionanta si fara un fault prealabil al autorului sau al vreunui coleg al acestuia. Contrar experientei care arata ca in marile finale in care s-a deschis scorul in primele cinci minute rezultatul final a fost 1-0, doresc ca de aceasta data sa se mai inscrie cel putin trei goluri frumoase, unul de la distanta, unul printr-o patrundere individuala cu doua driblinguri si un un-doi, iar ultimul pe un contraatac ucigator in final de partida sau, daca va fi golul egalizator, sa fie realizat prin foarfeca. Castigatoare Spania.
Mi-e teama ca partida se va desfasura altfel. Adica va debuta cu atacuri debordante la poarta unui Lehman care arata vreo doua reflexe bune, dar si doua gafe la care este salvat o data de bara si a doua oara de o gheata buclucasa care nu vrea sa-si asculte stapanul. Prin minutul 27 o lovitura libera de la 33,5m executata in forta atinge in calea sa corpul unui alt jucator si devierea va fi decisiva pentru Casillas. In continuare jocul parca se frange vreo cinci minute, ibericii se regasesc timid, dar nu mai au forta de a crea panica prea mare in careul german. Mai apar doua schimbari (una datorata accidentarii), o ratare de tip latin si pauza. Dupa antract valvataia in ritm flamenco va fi clasic si impardonabil franta de un gol, probabil frumos, al unui anglo-saxon proaspat introdus. Asta pe la mijlocul celui de-al doilea mitan.
"Uimbledon"
Junioarele noastre ne-au cam tradat. Ana si Elena Bogdan au parasit tabloul principal chiar dupa primul tur din postura de favorite. Gazonul n-a fost niciodata pe placul rachetelor romanesti, fiind singurul mare trofeu in care nu s-a impus nici un roman. Mai avem speranta la dublu prin aceleasi doua Bogdan, cu specificatia ca nu joaca impreuna, fiecare avand partenera o jucatoare din alta tara. De mentionat ca vor porni din postura de favorite nr.1 respectiv 2. La simplu mai avem pe Irina Begu. La baieti fluiera vantul si bate apa-n piua (ploaia londoneza).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu