Ma simt ca Napoleon la Waterloo, ca Jeanne d'Arc in Bastilia si Decebal la Sarmisegetuza la un loc. Dostoievschi a avut dreptate. Oare cum s-o fi simtit Iisuus la cina cea de taina? Daca in privinta Germaniei, Dumnezeu si cu Alah s-au asezat la masa trativelor si au ajuns la concluzia ca asa-i mai bine, in ceea ce priveste prezenta Spaniei in finala m-am simtit tradat. Asa au jucat baietii lui Hiddink de parca jucau contra Romaniei. Banuiesc ca va aduceti aminte de jocul din primavara. Asta nu inseamna ca ibericii n-au meritat joi seara victoria. S-a ales praful insa de jocul spectaculos al lui Arsavin si ai ai lui. Mai bine (asta nu inseamna ca e bine) sa-mi aduc aminte de infrangerea Soranei Carstea de la Wimbledon si a Edinei Gallovits (la dublu) in fata unor jucatoare mult mai bine cotate. Cert este ca dupa toate surprizele de la acest turneu final despre calificatele in finala nu se poate spune ca ar fi fost previzibile. Nu si de catre mine, bineinteles, dar voi cu siguranta v-ati asteptat la asa ceva.
Joachim Luis
(Tinerete fara batranete)
Oare ce-am vrut sa spun prin acest ttlu? Nici eu nu mi-am ordonat prea bine ideile. Sufar inca dupa tradare. Bine, voi descurcareti consacrati v-ati dat seama ca sunt doar simple pronume. Ale cui? Sa fie biblice, sa fie medievale sau ale Europeanului 2008. Low si Aragones. Tinerete inteleapta contra batranete creativa. Fiul meu, Decabal mi-atrage atentia dinspre volan ca echpele sunt exact pe dos: nemti batraniciosi contra delfini (nu ca stia sunt la francezi), contra imberbi inca visatori la al doilea titlu din istoria fotbalului spaniol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu