O sa-mi spuneti ca itinerarul din titlu nu are legatura cu Il Giro. In parte aveti dreptate, dar daca va spun ca acest itinerar l-am parcurs ieri, nu pe bicicleta cei drept, cu prietenul nostru comun (al meu, al tau si al oricarui iubitor de sport), Mircea M. Ionescu, si ca la Sapanta ne-am intalnit cu doi francezi (tata si fiu dupa alura si trasaturi) care faceau Turul Europei, poate ma ierti cititorule si ma treci pe rabojul textelor parcurse.
Am plecat din Satu Mare cu greutate, Andrei Mihalache, Teodor Curpas si alti prieteni din ultima vizita a taximetristului american in Satmar (acum 30 de ani), s-au lasat anevoie induplecati sa se desprinda de amintiri si imbratisari. Soarele isi alesese deja locul unde se inalta sulita Mihaelei Penes in mijlocul incasilor de pe Azteca, prin '68. Pana spre Mujdeni a trebuit sa-mi fac datoria si placerea de a completa spatiul publicitar din Informatia de a doua zi. Conversatia era banala si de complezenta. Am uitat chiar sa-i arat oaspetelui trunchiul de osan chipes si mandru de palaria instrutata, chip care daca privesti atent silueta cladirii edililor nostri, atat dinspre Botiz sau Vetis, cat si dinspre Aeroport sau Dorolt, ti se imprima pe memoria imaginatiei tale (ochii mintii) si n-o mai uiti.
In Certeze l-am rugat pe Dan, soferul nostru, sa incetineasca la limita penibilului. Urmaream muschii fetei companionului meu si am remarcat ca i-a disparut celebrul tic atat de cunoscut din tot atat de celebra emisiune a mustaciosului de pe Telesport, "Idoli si legende". N-am picat de acord asupra faptului ca Certeze (nu) este un ansamblu arhitectural. Eu sustineam ca distoneaza si ca miroase a kitsch, el vedea doua linii arhitectonice care ar creea o simbioza. N-am prea avut timp sa ne certam pentru ca Petre (factotumul de la Sambra Oilor) ne-a impins sub nas, suparat ca nu i-am degustat palinca pe care pana la urma ne-a indesat-o in portbagaj, mamaliga cu branza de oaie, smantana din belsug, carnatiul delicios si fara jumarile colesterolice (iar am avansat o licenta).
Ne-am scoborat apoi prin picturala padure de mesteceni, spre Tisa molcoma si separatista. Aici e Europa, acolo nu-i. Iar povesti, iar patanii si iar am uitat ceva. Am uitat sa-i arat coltii Crestei Cocosului vazuti dinspre Teceul Mic. Sapanta ne-a primit deschisa, simpla, in plina reconstructie si cu razvratirile lui Stetca uitate. Au mai ramas doar creatiile lui Patras si familia sa. Le-am atins cu cate o rugaciune si cate o lumanare aprinsa.
Sighetul ne astepta plumburiu, dar fara condens. Deschis, dar murdar. Memorialul dureros a incetinit verva cuvintelor si vraja vorbelor de duh. Pana la Casa Iurca am dialogat doar prin ganduri. Cu toate ca foamea nu ne dadea tarcoale n-am refuzat un platou cu de-ale casei. Erau bune. Era ca la tara. O ceapa verde, o rosie, un drob de branza, un carnat afumat, sunca de-a noastra taiata in felii subtiri, toba si toate cele. Am stricat totul cu o cafeluta si la drum.
Am lasat in stanga Muzeul Satului care, nu stiu de ce, dar parca e din ce in ce mai sarac, mai neprimitor si mai sters, si in cautarea fetelor de maritat (copacii cu oale pestrit colorate ar fi trebuit sa le dea in vileag), am cotit-o pe Valea Izei catre cel mai frumos si neumblat tinut al Maramuresului. Valea Stejarului si Nanesti ne-au indrepatat pneurile catre taramul de vis numit Barsana. Nu stiu de cate ori am mai spus, dar tot imi place sa repet: "Manastirea Barsana este cea mai frumoasa (in toata descrierea si intelepciunea cuvantului) manastire pe care am vazut-o eu vreodata!"
Oboseala ne-a cuprins pe plaiurile fara seaman corectate la perfectiune de mama natura sau, cum spunea tovarasul meu de drum - "Dumnezeu este cel mai desavarsit artist!"
De sub corturile lasate si prelatele obosite ne priveau la Cavnic, ATV-urile si masinile de facut zapada si cele de plimbat pe zapada, teleschiul si toate amintirile iernilor ce-au trecut. La Baia Mare, in restauratul Hotelului Carpati, l-am predat pe neofitul morosan in bratele idolului lui, Marcel Raducanu si a noii sale gazde, Lucian Balan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu